Fiecare părinte merită să știe ce contribuie la clădirea succesului
unui copil. Primul an de viață al bebelușului influențează în mare
măsură, viața lui viitoare. În primul an de viață, fiecare copil trebuie
să parcurgă un șir de etape de dezvoltare a mișcării. Este important ca din acest șir să nu lipsească nici un element.
Text: Mariann Csiki terapeut prin mișcare, instructor Hatha Yoga, instructor yoga pentru copii, educatoare Budapesta.
Traducere: Zsuzsanna Serenciuc, instructor yoga pentru copii, Timișoara.
Copilul trebuie să parcurgă pe rând rostogolirea, mersul
târâș (pe burtă), mersul de-a bușilea (pe genunchi) și apoi, în
picioare. Atunci când construim o casă, întotdeauna începem cu fundația, abia după aceea facem pereții și la final, acoperișul. Nu putem să spunem că după fundație, trecem direct la construcția acoperișului și este bine așa. Dacă în timpul sarcinii, mama a făcut multă mișcare, a avut o alimentație sănătoasă, a născut natural și nu a avut complicații la naștere, atunci copilul va ști instinctiv ce urmează în dezvoltarea lui.
Dezvoltarea sistemului nervos se află în legătură cu sistemul vestibular care este centrul de echilibru. Bebelușul sănătos este anunțat de sistemul nervos și ca urmare, chiar din primele clipe de viață, își ridică capul, la 4 luni se întoarce de pe burtă pe spate și invers, la 6 luni se târăște pe burtă, în jur de 8 luni merge de-a bușilea, în jur de 10 luni se ridică în picioare ținându-se de obiectele din jur și pe la 1 an, pornește în picioare. Pot exista diferențe de câteva săptămâni, bineînțeles. Însă, dacă din acest șir de mișcări lipsește ceva, se schimbă ordinea mișcărilor sau mișcările nu sunt executate corect, urmările acestui fapt vor apărea în etapele următoare ale dezvoltării lui. Dacă copilul nu s-a târât sau nu a mers de-a bușilea atunci este posibil ca la școală să aibă probleme cu cititul și scrisul. Chiar și dezvoltarea vorbirii este influențată în mare măsură de realizarea corectă a acestui șir de mișcări. Printre altele, acestea sunt unele dintre cauzele care se află în spatele problemelor comportamentale la copiii de grădiniță și școlari.
Viața statică, fără mișcare, specifică lumii moderne este răspunsul la multe întrebări. Copiii nu trebuie așezați în premergător sau în scaune sofisticate, ci trebuie lăsați să se rostogolească, să se târască și să meargă de-a bușilea cât mai mult timp. Ca și terapeut prin dezvoltarea mișcării și pedagog observ aceste lipsuri la copiii din ziua de azi. Multor copii le spun la orele mele, haideți să ne târâm pe burtă și atunci iese la iveală ca ei nu pot face lucrul acesta. Atunci când întreb părinții, descopăr că acești copii nu s-au târât sau nu au mers de-a bușilea sau nu au facut nici unul dintre aceste lucruri când au fost bebeluși.
Dacă fiecare mamă ar fi conștientă cât este de important să-i ajuți pe copii să treacă firesc prin acest șir de mișcări, atunci nu ar mai exista nici pe departe atâția copii cu probleme prin grădinițe și școli. Toată lumea ar fi mai fericită, copii, părinți și pedagogi. De aceea încurajez pe toată lumea să facă mișcare conștient: părinții acasă, iar pedagogii în instituții. Mișcarea este vitală pentru oameni, este o comoară pe care din păcate, o neglijăm sau chiar o ignorăm.
Mișcarea vindecă și ajută la dezvoltarea noastră.
În final, vă rog să-mi permiteți să recomand câteva sporturi care pot ajuta copiii care nu s-au târât sau/și nu au mers de-a bușilea: înot, mersul pe bicicleta, yoga pentru copii, dansuri populare, orice fel de mișcare și jocuri în aer liber, sporturi cu mingea, etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu